Abia la inceput aceasta noua experienta....Groningen are o traiectorie nedefinita, dar sper din tot sufletul sa se termine frumos, ca sa pot sterge cu buretele orice obstacol as intalni.
M-am urcat in avion cu zambetul pe buze si am coborat singura. Da singura intr-un oras strain si o tara straina. N-am avut timp sa ma dezmeticesc ca am urcat in tren, am strabatut jumatate de tara (pana in Groningen) ca sa ajung acolo si sa constat ca sunt tot singura, fara mentorul care se presupune ca trebuia sa ma astepte. Dupa multe intrebari adresate unor oameni nu prea prietenosi am ajuns in sfarsit la destinatie, pe strada Melkweg, la camera 26. Acolo locuiesc mai nou. O colega de camera din Corea care vorbeste foarte putin si cu care nu prea am ce imparti, deci in prezenta careia sunt mai mult singura, unul din cele trei evenimente cu care ma pot "lauda momentan".
Al doilea eveniment e faptul ca am reusit sa gasesc facultatea doar cu harta in mana, dupa ce am mers mai bine de doua ore. Da la inceput a fost o plimbare draguta, am privit uimita la toate cladirile frumoase si le-am permis tuturor sa "caste gura" la mine ca la un obiect necunoscut...pe care il studiau putin iar apoi treceau nepasatori. Totusi cand noaptea a inceput sa se lase si cand singurii oameni pe care-i mai vedeam erau cativa biciclisti, m-a cuprins teama. Mi-am zis:"Si ce-ai sa faci? Te-ntorci acasa fara sa stii unde trebuie sa te duci maine? No way...Trebuie sa cauti in continuare...pana o gasesti" Asta am facut ....trial&error(Thorndike), numai ca pisica eram eu. am gasit drumul corect si chiar si un drum mai scurt spre casa.
Azi dimineata am plecat spre facultate. Entuziasta ca orice student in prima zi. Zambetul mi-a pierit brusc cand m-am trezit in fata unor usi si coridoare, si nici o persoana cu care sa vorbesc. Norocul meu- un tanar dragut care m-a dus la biroul dnei Muda care mi-a explicat cum e cu salile de curs pe aici. A fost atat de dragut incat mi-a aratat si cantina si a avut grija ca astept cat mai comod posibil sa se faca ora 9 sa ma duc sa-mi iau orarul.
Primul curs...exceptional...explicatii si o predare exceptionala. Acum am al doilea curs...iar asta e al treilea eveniment pe care l-am experimentat in Groningen... un curs in dutch...nu mi-as fi imaginat niciodata ca ma voi duce la curs pregatita sa ascult tot despre neuropsy, care nu e deloc usoara, si sa constat ca proful incepe in limba lui si o tine asa vreo 2 ore. Imi pare rau, dar orgoliul meu nu a rezistat mai mult de 1 ora...M-am dus sa cer anumite explicatii aditionale despre curs si despre evaluare si mi s-a raspuns ca acel curs in dutch e creat pentru studentii olandezi, pentru a li se oferi explicatii suplimentare. Cu alte cuvinte, voi internationalii descurcati-va...ne vom descurca oare? Sper!
N-as putea sa descriu exact starea in care ma aflu acum...stiu doar ca am simtit nevoia sa pun pe hartie toata frustrarea mea...Ca doar asa m-au invatat la scoala(jurnal personal).
English
